CREAŢII POPULARE ÎN CIRCUITUL VALORIILOR SPIRITUALE ÎN MOLDOVA
Uratul, obicei agrar structurat
compoziţional după modelul colindelor, practicat
în ajun de Anul Nou. Este sinonim cu
Pluguşporul. Verbul a
ura, exprimă o dorinţă de bine, rostită la adresa cuiva, de obicei cu
ocazia unui eveniment deosebit şi este sinomim cu a felicita. El are însă
semnificaţia de a merge cu Pluguşorul de Anul Nou. Înţelesul arhaic al verbului
a ura este de a ursi, adică a prevesti sănătate şi
roade bogate pentru anul nou.
Urătura - specie tradiţională a creaţiei
poetice populare care face parte din ciclul folcloric al Anului Nou. Oraţia
urăturii este poem de prorţii care povesteşte în versuri inspirate despre munca
plugarilor. Personajul principal al urăturii este chipul generalizat al
plugarului. Scenele comice,
vorbele de duh, glumele creează buna dispoziţie a oamenilor. Urăturile
tradiţionale vorbesc despre muncile agrare îndeplinite de plugari într-o
anumită succesiune: aratul, semănatul,
seceratul, treieratul, măcinatul, preparatul şi coacerea pâinii. În Moldova
şi în Basarabia hăitura, nume al
obiceiului respectiv, este sinonimă cu urătura.
URĂTURĂ
Aho, aho!
S-a sculat badea Vasile într-o joi
Cu doisprezece boi,
Boi bourei,
În coadă cu dălbei,
În frunte cu gălbenei.
Faceţi roata cât mai mare
Şi strigaţi cu toţii tare:
Hăi! Hăi!
De ura v-am mai ura,
Dar nu suntem, de pe ici-colea,
Suntem de la Ciuca - Buca,
Unde se face măliga cât nuca
Şi-o păzesc o sută cu măciuca,
Şi-o ard cu lopeţile,
De-i sar bucăţile.
S-a dus o furnică
Şi când a plălit-o c-o despicătură,
I-a sărit limba din gură.
Hăi! Hăi!
Scoate, babă, colacul,
Că rup boii pragul,
Scoate, babă, punguţa,
Şi dă capicuţa!
Va urma continuare...
Comentarii