Blogul Dianei

LEGENDA GHIOCELULUI                     A fost odata o raza de soare – era chiar fata cea mai mica si rasfatata a astrului luminos. Si  tocmai pentru ca era cea mai mica si mai rasfatata, tatal ei o lasa sa zburde pe unde ii dorea inima. Si iata ca, intr-o buna zi, raza de soare a hotarat sa se plimbe intr-o gradina. Acolo era Raiul pe pamant, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai parfumate se unduiau sub adierea blanda a vanticelului cald de primavara!           -Ce-ar fi sa  aleg eu o floare frumoasa pe care sa mi-o prind in par? a spus raza de soare. Si, repezita cum era, s-a napustit asupra gradinii, a cules o floare si s-a inaltat din nou in vazduh.           Toate florile din gradina au privit mirate catre cer si au inceput sa murmure:     ...

Legenda Primăverii Afar ă este o lume de basm. Col ţ ul fraged al ierbii ş i-a dezvelit c ă p ş orul pentru a intra în visul naturii. E prim ă var ă , anotimpul feti ţ ei cu codi ţ e împletite, în crengile copacilor, cu un chip ce-l vede omul cu sufletul plin de credin ţă , în apele cele mai limpezi ale râului. Feti ţ a a c ă rei poveste este tulbur ă toare.         Cândva, era un copil cu un suflet ce nu cuno ş tea p ă catul, cu ochi calzi ca ai unui miel. Era fata unui om bogat ş i a unei femei crude. Avea mai mul ţ i fra ţ i ş i surori, care iubeau banii ş i r ă utatea, ca p ă rin ţ ii lor. Prim ă verii, fetei cu codi ţ e, nu-i pl ă ceau aceste lucruri, ci adev ă rul, dreptatea, oamenii simpli ş i iubirea, de care nu avea parte. P ă rin ţ ii Prim ă verii aveau un castel în d e ş ert, iar asta o chinuia pe fat ă . Visa s ă aud ă râul curgând repede, melodios, s ă simt ă col ţ ul ierbii sub picioare ş i s ă aud ă glasul p ă dur...

       C ărţile sunt prieteni reci, dar siguri                                       La ce sunt bune cărţile?  Îmi vine să răspund : la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd  e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii.Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt  fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută.   O bibliotecă este o uşă spre numeroase vieţi. Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie. Este mai ...

LEGENDA MĂRŢIŞORULUI   Se spune că în trecut Soarele a luat chipul unui om minunat pentru a participa la hora dintr-un sat. Văzând frumuseţea  şi blândeţea Soarelui, Zmeul,invidios, l-a răpit şi l-a încuiat în templul său întunecat.           Un tânar voinic din sat se hotărăşte să plece în căutarea Zmeului pentru a elibera Soarele.  Dar această căutare a  tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna.           Spre sfârşitul iernii, voinicul reuşeşte să găsească castelul Zmeului, luptă cu acesta şi eliberează Soarele.          Eliberat, Soarele ajunge pe cer şi încălzeşte pământul, redând bucuria oamenilor.          Tânărul este rănit grav de zmeu, iar sângele acestuia se scurge pe zăpada albă.            Legenda spune că de atunci tinerii au început să împletească ciucuraşi: dintr-un fir alb, ...

          PASIUNE ŞI ADMIRAŢIE PENTRU GRIGORE VIERU „A rămas cerul fierbinte şi gol...” N. Labiş Începutul fiecărui an ne aminteşte de cineva drag sufletului nostru, de-o enormă a neamului românesc, de trecerea în lumea eternităţii a celui care a fost, cum spune Eugen Simion , „un spirit mesianic... poet al lacrimilor, al lumii...” - Grigore Vieru . Lumina poeziei sale însă rămâne una veşnic neadumbrită şi constituie un refugiu lăuntric al tuturor oamenilor de bună-credinţă care l-au cunoscut, îl citesc şi-l studiază. Grigore Vieru a fost şi este poetul, ca nimeni altul, cîntat şi apreciat de toate vârstele. Neamul nostru are sufletul plin de poezie şi încă mai tînjeşte după ea, deoarece nu în zadar se spune în frumoasa romanţă: „nu e om să nu fi scris o poezie”. Citindu-i versurile, revenim, în anii copilăriei, ne reîntoarcem la casa părintască, reauzim vorba mamei, ne cultivăm şi ne creştem dorul de patrie, neam şi Ţară. Cu poezia lui Grigore...