TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN
.jpg)
Sărbătorile de iarnă ne bat la uşă. Sunt cele mai aşteptate sărbători de
cei mici, deoarece cadourile, jucăriile, dulciurile pe care le primesc întregesc atmosfera de
poveste. Pomul sau bradul împodobit este un simbol al acestor sărbători. Bradul
de Crăciun a fost creat prin combinarea
simbolurilor religioase medievale: lumina de Crăciun, simbolizînd steaua
care i-a călăuzit pe cei trei magi spre pruncul sfînt, precum și mărturia
vieții eterne. Originea sa este foarte veche. Bradul era un zeu care avea grijă
de om. El era şi simbol al frumuseţii, al cunoaşterii, al bogăţiei şi
belşugului. Povestea bradului împodobit vine la
noi din Germania. Anume nemţii, prin secolul XVI, au împodobit primul brad. Mai
tîrziu, acest obicei şi-a făcut loc la sărbătorile de iarnă ale tuturor popoarelor
europene. Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri
în care se reflectă lumina
scînteietoare, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Strămoşii noştri îl
împodobeau la început cu mere roşii, nuci, bomboane, biscuiţi, morcovi, ardei
ş.a. Egiptenii împodobeau de Crăciun ramuri verzi de palmier, romanii, brazi
înalți, iar fenicienii, tufișuri pitice considerate sacre. Preoții druizi
agățau de crengile stejarilor mere aurii, iar în evul mediu, se agățau de
ramuri mere roșii, în amintirea
pradisiacului Copac al cunoașterii binelui și răului. Jucăriile de
sticlă şi lumînările electrice le-au substituit pe cele adevărate abia pe la
sfîrşitul secolului XIX, cînd tradiţia împodobirii bradului de Anul Nou este
preluată de întreaga lume.
Dacă doriți să cunoașteți mai multe
tradiții și obiceiuri de împodobire a bradului, biblioteca vă propune un
set de materiale mai detaliate, începînd de la Sfîntul Boniface, apostol al
germanilor care a trăit între anii 680-755 în regatul Wessex pînă în ziua de
astăzi.
Moş Crăciun cu plete dalbe, îmbrăcat
în roşu şi cu sacul plin de jucării, are
datoria să îi facă fericiţi pe toţi copiii şi să aducă pace în casele
oamenilor. Pînă în secolul al XIX-lea, Moș Crăciun era un personaj terifiant,
care speria și amenința copiii. În America, moșul era imaginat ca un personaj
sălbatic care venea tocmai din inima pădurii, îmbrăcat în costum de vînător. În
Germania era un bătrîn care obișnuia
să-i pedepsească pe copiii obraznici. În Franța avea aceeași reputație
terifiantă, malefică, fiind prezentat ca un călugăr nemilos care îi bătea pe
copiii neascultători. Moșul jovial, cumsecade și atît iubit de copii, îmbrăcat
în costum de culoare roșie și cizme uriașe vine în fiecare an tocmai din
Laponia sau din Finlanda. Pe parcursul anului el primește scrisori de la copii,
cu ceea ce-și doresc ca daruri de Crăciun. El încarcă sania cu jucării și zboară cu sania trasă de cei opt reni, opindu-se la casa
fiecărui copil, coboară pe hornul casei, pentru a lăsa
sub brad cadouri. Moș Crăciun are nume diferite la diferite popare: Santa
Claus (Canada), Papa Noel (Franța), Babbo Natale (Italia ), Sint Nicholas (
Gracia). El a devenit personajul principal al Ajunului Crăciunului aproape în
întreaga lume. Venind în noaptea magică de Crăciun, Moşul cucereşte inimile
copiilor şi adulţilor prin vioiciunea şi farmecul său. În această noapte a
minunilor, cînd ninge ca într-o poveste sfîntă, Moşul reaprinde în fiecare
inimă vraja copilăriei, a timpului trecut, dar şi culorile fragede ale speranţei.
Comentarii