MIHAIL  SADOVEANU

(n. 5 noiembrie 1880, Paşcani, Iaşi - d. 19 octombrie 1961, Bucureşti)

Date biografice

             A văzut lumina zilei la Paşcani, în 5 noiembrie 1880. Este fiul avocatului Alexandru Sadoveanu, de origine oltenească (Gorj) şi al Profirei Ursachi, fiica unor răzeşi din cătunul Verşeni, de pe apa Moldovei.

             Urmează şcoala primară (I – IV) la Paşcani, gimnaziul (V – VIII) la Fălticeni şi liceul (IX – XII) la Iaşi. Cursurile de drept de la Bucureşti le întrerupe. În şcoala primară l-a avut învăţător pe domnul Busuioc, evocat sub numele de domnul Trandafir. După „Abecedarul” lui Ion Creangă a învăţat Mihail Sadoveanu.

             În 1904, la 21 de ani se stabileşte la Bucureşti, se căsătoreşte cu Ecaterina Bălu şi va avea unsprezece copii. În acelaşi an are loc debutul editorial cu patru volume deodată. De aceea, Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”. A debutat cu versuri la 15 ani, dedicându-se apoi prozei.

             Lucrează ca redactor al revistelor „Semănătorul”, „Viaţa românească”, „Cumpăna”, „Adevărul”, „Dimineaţa”. A lucrat şi la Editura Casa Şcoalelor, la Ministerul Artelor. A fost director al Teatrului Naţional din Iaşi, membru al Academiei Române, participant la adunările ad-hoc, vicepreşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale (după instaurarea republicii), preşedinte al Uniunii Scriitorilor, membru în Consiliul Mondial al Păcii. În Primul război mondial luptă pe front ca ofiţer.

             A fost prieten cu Nicolae Iorga, Ştefan Octavian Iosif, Dimitrie Anghel. A vizitat Olanda, Turcia, Rusia.

             Mihail Sadoveanu este cel mai mare povestitor al poporului nostru, nuvelist, romancier, om politic, unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile..

             Vasta sa operă (peste 120 de volume) cuprinde schiţe, nuvele, povestiri, romane. În opera sa descrie:

-         viaţa ţăranului român („Hanu Ancuţei”, „Bordeenii”)

-         farmecul naturii româneşti („Nada florilor”, „Ţara de dincolo de negură”, „Împărăţia apelor”, „Valea Frumoasei”, „Poveştile de la Bradu Strâmb”)

-         istoria zbuciumată a acestui pământ („Neamul Şoimăreştilor”, „Fraţii Jderi”, „Şoimii”, „Nicoară Potcoavă”, „Creanga de aur”, „Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă”)

-         exprimă înţelepciunea şi frumuseţea morală a omului din popor („Baltagul”)

-         descrie viaţa din oraşele de provincie („Apa morţilor”, Locul unde nu s-a întâmplat nimic sau Târg moldovenesc”)

             Multe din scrierile sale au apărut în volume adresate copiilor: „Dumbrava minunată”, „Măria sa puiul pădurii”, „Povestiri din trecut”, „Cântece bătrâneşti”, „Printre gene”, „Raiul”, „Făt-Frumos Măzărean”, „Nada florilor”. Dintre povestiri amintim: „La mestecănei”, „Părul din ograda bunicilor”, „Băieţel”, „Ianoş Năzdrăvan”, „Un om năcăjit”, „Povestiri pentru copii”.

             Operele lui sunt traduse în franceză, engleză, rusă, spaniolă, germană, maghiară, cehă, bulgară, poloneză, chineză.

             A fost laureat al premiului Lenin decernat pentru întreaga sa activitate, al Premiului Academiei atribuit volumului „Povestiri”, al Premiului de Stat pentru „Nicoară Potcoavă”. A încetat din viaţă la 19 octombrie 1961 la Bucureşti, la vârsta de 81 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din capitală alături de Eminescu şi Caragiale. Sicriul a fost urmat de sute de mii de oameni din capitală şi din întreaga ţară. Putem vizita Casa memorială de la Vânători-Neamţ, care a fost reşedinţa de vară a lui Sadoveanu sau Muzeul Mihail Sadoveanu din Iaşi.