Cele şapte vârste ale femeii de Rosemary Leonard

 Soţii Aldea-Teodorovici

Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară „Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.

Ion își duce steaua și crucea mai departe, în seri albastre, împreună cu Doina Marin, cu care se căsătorește în 1981. Tot atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia ghitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.

Doina şi Ion şi-au iubit până la lacrimi baştina, prietenii, părinţii, feciorul Cristi, pe care-l adorau. Durerea Doinei era că nu poate fi cu el cât mai mult. Considera că acest fapt este tragedia vieţii ei, pentru că îl iubea nespus de mult. Odată, când Ion a fost întrebat ce cântec, din cele scrise de el, îi place mai mult, a răspuns fără a ezita: "Copilul din leagăn" fiindcă astfel mă imaginez cu odoraşul meu pe genunchi: "...nimic mai dulce-n lume/ca un copil ce doarme,..." Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi-au dedicat viaţa şi activitatea lor unui ideal înălţător: păstrarea spiritualităţii româneşti. Erau convinşi: "Cu ajutorul Artistului Dumnezeu comunică cu oamenii. Numai Cultura şi Credinţa ar fi în stare să oprească procesul bestializării societăţii. Cultura şi Credinţa. Credinţa şi Cultura," acesta a fost motto-ul vieţii lor.
Prin cântecul lor Doina şi Ion au adus un omagiu limbii noastre dulci "ca un fagure de miere", tricolorului drag, tradiţiilor strămoşeşti. Ei au intonat ceea ce avem mai sfânt: Dumnezeu, mama, limba, neamul, Eminescu, suveranitatea, pacea etc... E bine cunoscut ciclul de cântece sacre: "Răsai", "Reaprindeţi candela", "Pentru ea", "Eminescu", "Trei culori", "Clopotul învierii", "Pace lumii", "Suveranitatea", "Maluri de Prut", "Copilul din leagăn", "Focul din vatră" etc., cântecele de dragoste, senine şi curate, sunt ca un imn consacrat mamei, femeii, copiilor: "O serenadă", "Balada familială", "Iartă-mă", "Inimă de mamă, inimă de tată", "Ala-bala", "Fuga-fuga"...

Cântecele lor sunt cântece măreţe, în ele e mişcare şi conflict, curaj şi bărbăţie, sunt cântece ce te impun să te bucuri şi să plângi.  Au ieşit pe scenă împreună prima dată în 1982: un compozitor şi o interpretă. Astfel au format duetul (cuplul) Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Pentru ei nu avea nici o importanţă unde cântă: pe scena teatrului, în sălile de concerte, afară pe frig sau pe arşiţă. Au colindat satele şi oraşele Moldovei şi ale României: Doina, Ion şi chitara. Nu este adevărat că inima contemporanilor noştri nu e receptivă la cântecul patriotic! Şi azi, ca şi nu demult, pe când erau în viaţă, oamenii cu lacrimi în ochi ascultă cântecele compozitorului Ion Aldea-Teodorovici, interpretate de cuplul Doina şi Ion, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Dida Drăgan, Ion Suruceanu, Zinaida julea, Sofia Rotaru, Ştefan Petrachi: "Reaprindeţi candela", "Scrisori pe zăpadă", "Mănăstirea Căpriana", "Iubiţi învăţători". I-au îndrăgit oamenii pentru dăruirea de sine, pentru dragostea lor de Patrie, neam, datină.