Cele şapte vârste ale femeii de Rosemary Leonard

                                       SĂ  ŢINEM  LA  CĂRŢI

               

O întreagă tradiţie culturală a elogiat şi continuă să elogieze cartea.

În ciuda prezenţei tot mai copleşitoare a mass-media ea nu va fi periclitatǎ in esenţa funcţiilor ei. Disponibilitaţile ei de penetraţie  şi de modelare a personalităţii umane sunt incomparabil mai mari şi mai durabile decât oricare alte forme de conservare şi vehiculare a informaţiilor. Atunci când vorbim despre cărţi  e ca şi cum am vorbi despre nişte comori ale noastre, ale tuturor, pe care le citim,le împrumutăm celor dragi şi în final le păstrăm cu grijă. Se pare că atât de mult ne sunt necesare, încât fără ele n-am putea trăi, aşa cum existenţa noastră ar fi pusă sub semnul întrebării dacă n-ar exista apa sau oxigenul. Mesajul cuvântului scris cu mâna şi apoi tipărit se răspândeşte repede lăsând în urma lui adevăr şi înţelepciune. De foarte multe ori nu putem adormi dacă nu citim ceva,nu indiferent ce,dar în orice caz, ceva cu care ne-am obişnuit,ceva care  să ne placă.Permanenta noastră autoinstruire este o realitate obiectivă. Avem la dispoziţie cărţi, ziare, reviste, căutăm şi găsim, împrumutăm sau putem cumpăra, iar dacă nu avem posibilităţi să cumpărăm ne stau la dispoziţie bibliotecile întregi gata să ne satisfacă în orice moment setea de cunoaştere sau dorinţa de perfecţionare. Elevi sau studenţi, tineri sau vârstnici citim cu toţii. Unii sunt chiar nişte împătimiţi  ai cititului ceea ce  l-a făcut pe scriitorul american J.R.Lowell să emită maxima: ”Este curios cât de tiranic poate fi obiceiul de a citi”. În acest fel zestrea noastră spirituală se consolidează şi călcăm mai siguri, mai încrezători.Devenim conştienţi că suntem ceea ce suntem şi că niciodată n-am acceptat şi nu vom accepta să ne strivească  tăvălugul istoriei.În rafturile bibliotecilor avem eroi şi legende, savanţi şi poeţi cu care suntem mereu împreună şi nu de puţine ori am dormit sau mai dormim încă cu cărţile lor sub cap. Cărţile sunt scrise pentru noi şi în paginile lor stau scrise trecutul, prezentul şi anticipaţiile viitorului nostru... Să nu uităm tradiţia marilor noştri cturari de a păstra cărţile cu sfinţenie şi de a pune mare preţ pe ele. Să nu uităm că în urmă cu foarte mulţi ani un domnitor de-al nostru a oferit pentru o singură carte un munte întreg. În vremurile noastre mai întîlnim oameni care au renunţat să-şi cumpere maşini, pentru ca să-şi formeze biblioteci, după gustul lor.

Lectura  -  acest gest intim – este o formă de reducere a decalajului uman.Aceasta, bineânţeles dacă cititorul identifică prin lectură informaţiile reale,substanţiale,care conţin un coeficient  remarcabil de adevăr, sunt corecte şi precis exprimate.Unii chiar dau reguli precise pentru cititori.

Americanul R.W.Emerson dă trei reguli:

1. Să nu citeşti niciodată o carte mai nouă de un an;
2. Să nu citeşti niciodată altceva decât cărţi faimoase;
                                            3. Să nu citeşti niciodată decât ce-ţi place.

Tinerii trebuie ajutaţi să înţeleagă că numai lectura cărţii de valoare solidarizează în timp şi spaţii generaţiile. Să fie convinşi că, cartea te desfată îndelung, îţi rafinează gusturile, te învaţa să te comporţi civilizat, îţi dezleagă limba, perfecţinându-ţi vorbirea, îţi face vorbele mai pline de rezonanţă,te înveseleşte, te face mare între oamenii de rând, este tovarăş care nu te copleşeşte cu laude, este prieten care nu te ademeneşte, este partener care nu te ademeneşte, este prieten care nu vrea să obţină ceva de la tine linguşindu-te, care nu umblă să te viclenească sau să te mintă,este învăţător care nu se supără niciodată,te  învaţă să-ţi iubeşti aproapele. Să reţinem ce a reflectat marele nostru istoric  şi om politic Nicolae Iorga: ”Cărţile bune se încorporează în tine”.