Chişinăul – în culori

Locuiesc la Chişinău şi nu-mi închipui că aş putea trăi în altă parte. Vreau să-mi reprezint istoria capitalei noastre, aceasta îmi apare pe etape în culori.

Etapa verde e etapa de formare a oraşului atunci când el era mai mult un sat, doar centrul fiind cu adevărat urban, pe când periferiile constau din curţi cu găini şi miei şi purcei, case obişnuite de ţară, oameni ce-şi obţineau veniturile din activităţi agricole.   Am o mare nostalgie pentru această perioadă, în care oraşul era foarte puţin poluat şi liniştit, deşi puţini erau cei ce se bucurau de confortul şi de prosperitatea, pe care o cunosc astăzi mai toţi locuitorii oraşului.

Etapa gri e etapa de construcţie masiva pe verticală, în care apăreau una după alta case cenuşii cu multe etaje ca nişte cutii fără individualitate şi fără elemente arhitecturale estetice.  Aceasta e etapa uniformelor şi hainelor cu o cromatică sumbră, etapa deficitului şi cozilor nesfârşite pentru a procura cele mai elementare lucruri. Etapa când mergeai în autobuze şi troleibuze ruginite şi  supraaglomerate. Etapa când puteam procura doar 2 perechi de ciorapi gri pe persoană la prezentarea unui document special, iar mobila, telefonul  sau frigiderul erau lucruri de lux.  Etapa când periferiile Chişinăului seara se cufundau într-un întuneric de nepătruns, iar cei întârziaţi puteau uşor cădea într-o groapă neacoperită de canal.

Etapa multicoloră a început cu declaraţia de independenţă şi pătrunderea în ţară a ghiozdanelor de culori aprinse pentru copii, construcţia terenurilor de joacă, a locurilor de sport şi agrement.  În această etapa au apărut case de culorii vii, frecvent în combinaţii neobişnuite şi inestetice, dar era reacţia firească de respingere a etapei anterioare de culori grave.  Copiii maturizaţi prea devreme în etapa anterioară au aruncat uniformele mohorâte şi au devenit copiii, îmbrăcând maiouri de toate culorile curcubeului şi cu desene pestriţe şi haioase, arătând o personalitate scăpată din chingile regimului.  Chiar şi la periferiile oraşului unii au înlocuit varza şi roşiile cu flori şi iarbă, trecând cu adevărat în categoria urbană. Cârdurile de capre şi oi au devenit tot mai rare pe străzi.

Etapa albă o trăim astăzi prin universităţi noi şi tineri inteligenţi şi instruiţi, prin concerte frumoase în centrul oraşului, prin estetizarea arhitecturală a caselor noi, prin naturaleţea şi calitatea superioară a serviciilor urbane  oferite locuitorilor, prin confort şi curăţenie în jurul caselor de locuit, prin armonia interioară a locuinţelor, prin muzee restaurate şi parcuri îngrijite, prin umanismul decoraţiilor de Crăciun din centrul capitalei, prin abundenţa fructelor şi legumelor de toate nuanţele  şi prin aspiraţiile chişinăuenilor spre pace şi împlinire, spre o viaţă axată pe colaborare şi prietenie cu oameni de pe toate continentele, spre oportunităţi de a-şi manifesta talentul şi abilităţile în faţa întregii lumi.

Etapa roză a oraşului aş vedea-o în viitor, când vor fi depăşite pe deplin problemele asociate cu creşterea rapidă a oraşului, când locuitorii oraşului vor simţi o mai mare stabilitate financiară şi politică şi îşi vor putea face planuri de viaţă şi activitate, când mamelor li se va diminua povara şi grijile asociate cu educaţia şi îngrijirea copiilor, când vor exista servicii de sănătate mai bune, când locuitorii vor fi mai dezinvolţi şi mai binevoitori unul cu altul, dar şi cu oaspeţii oraşului, când cei prosperi vor înţelege şi accepta nevoia de a-i ajuta pe semenii lor mai puţin favorizaţi de soartă, când familiile nu vor visa decât să fie împreună în minunatul oraş Chişinău.